In cine sa ne punem nadejdea?

Chintesenta vietii crestinului ortodox este de a cunoaste, de a trai si de a marturisi adevarurile credintei noastre. Acestea vor ramane pururea atributele esentiale prin care omul se va ridica de la stadiul vegetativ, de spectator si consumator al dulcegariilor si tentatiilor prezente in mediul sau inconjurator, la un stadiu net superior, la acela de implinitor al Cuvantului Lui Dumnezeu in acesta scurta viata!

Aceasta presupune din start consumarea unui moment obligatoriu: trecerea printr-o rascruce a vietii, de schimbare radicala a directiei prin adoptarea unui nou mod de viata, de data aceasta mult mai adanc, profund.

Se deschide astfel orizontul unui nou, dar frumos front de lupta virtuos, presarat cu multe stari de prabusire, cu tendinte de revenire la vechile preocupari, dar care, intr-un final, ii vor conferi crestinului victoria mult dorita. Vor fi multe si incercate confruntari si autoverificari cu modelul evanghelic, o continua inclestare si raportare a fiecarui nou pas la chipul si prezenta lui Dumnezeu in viata individului in urcusul sau catre invierea din starea de pacat.

Institutia catre care romanul si-a indreptat si isi indreapta si acum instinctiv toata nadejdea existentei sale vremelnice, a fost si va ramane Biserica.

Frati romani crestin ortodoxi !

Investiti cu nadejde si dupa toata puterea sufletului in Biserica, fiindca numai Sfintele Taine ale acesteia au fost si vor fi singurele cu adevarat folositoare si mantuitoare sufletului, deoarece aceasta este singura Banca a sufletelor de esenta divina, conceputa intocmai ca omul sa nu mai rataceasca haotic prin valurile lumii si din al carui patrimoniu si tezaur fac parte toti dreptii, toti mucenicii si marturisitorii crestini, care s-au nevoit si au marturisit adevarul cu pret de sange. Aceasta Banca stim ca este administrata de insusi Domnul nostru Iisus Hristos si unde, fiecare investitor credincios, implinitor al poruncilor, va primi drept garantie acea calauza necesara care il va conduce, in final, catre taramul vietii vesnice.

Voi incerca sa argumentez motivele pentru care consider ca acest model de depunere al capitalului sufletesc in grup ar fi superior variantei individuale:

Pentru a obtine dintru inceput un randament spornic este recomandat ca investitorii sa depuna capitalul sufletesc dupa formula: ”Unde sunt adunati doi sau trei in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor.“ (Matei 18, 20)

Intai de toate, urmand aceasta formula se poate beneficia de acea garantie divina esentiala in alcatuirea si inchegarea in duh a acestei noi unitati de traire, consolidare si lupta.

Este de dorit ca inscrierea sa presupuna de la inceput formarea unor celule, alcatuite numai din membri credinciosi, incepand de la trei pana la maxim treisprezece membri, care cad de acord sa-si impartaseasca bucuria acestui ideal crestin, folosind o forma de organizare dupa ratiunea componentei membrelor unui organism uman, model ce are in alcatuirea sa toate cele necesare unei desavarsite armonii, unde fiecare organ isi ocupa locul sau, nu pe al altuia, fiind responsabil de functia pentru care a si fost inzestrat astfel de catre Dumnezeu. De aceea, in aceasta formula, omul trebuie sa-si incordeze puterile sufletesti, sa le puna la treaba, cautand si gasind acele suflete pereche, ca rod al afectului, punandu-se astfel impreuna intr-o mult dorita armonie.

Moneda de schimb fiind afectul, se va crea astfel camp liber de desfasurare entuziasmului, ca principal atribut al inaltelor escaladari spirituale, dar si ca element de legatura interpersonal.

Avantajul pe care il prezinta acest mod de organizare structurat pe celule active, lucratoare, devenite functionale in angrenajul interior al organismului nou creat, este, in primul rand, acela ca, individul nu mai lupta de unul singur cu toate relele, patimile si capcanele vietii cu tristetile, cu depresiile; stari de fapt atat de prezente astazi in societate, fiind o grea povara pentru fiecare dintre noi.

Astfel, creandu-se o facilitate de acces permanent la puterile sufletesti al fratilor sai, revalorificand acest entuziasm ca scop al infratirii, radacinile acestei frumoase flori a camaraderiei crestine definesc astfel aparitia si conturul unei noi forte, ce devine pe parcurs din ce in ce mai constienta de valoarea si de puterea sa si unde taria legaturilor este data de insasi prezenta Duhului lui Dumnezeu in aceasta configuratie.

Este absolut normal si aproape sigur ca unul sau altul dintre membrii sa mai cada sau sa mai alunece, insa acesta va fi imediat ajutat de catre aproapele sau de indata ce acesta o va cere. Prin folosirea puterii afectului in ajutorul aproapelui Dumnezeu a lasat omului posibilitatea rezolvarii oricaror fel de greutati ce ar putea interveni intr-o relatie, dupa minunatul exemplu al mamei fata de copiii sa.

Prin acordul stabilit initial de catre grup,ca mod de functionare, acestia isi vor comunica permanent, cu ocazia fiecarei intruniri a membrilor, starile sufletesti si problemele cu care s-au confruntat pe parcursul saptamanii pana la momentul bilantului saptamanal. Astfel, toti membrii ajung sa parcurga si sa beneficieze de un frumos proces de curatire atent acordata reciproc, tot asa cum o mana spala pe alta si amandoua fata, si in care elementul folosit ca moneda de schimb spuneam ca este afectul.

Cum izvoarele atator bucurii sufletesti ajung prin a le fi destupate canalele de irigare, sigur ca nu vor mai incapea in vechiile lor limite si forme, ci se vor dezvolta si vor dobandi astfel noi si marete anverguri sufletesti cu care se pot escalada lesne orice fel de probleme sau piedici pe care le- ar avea de intampinat. Ce ar putea sa isi doreasca mai mult de la aceasta viata un suflet oropsit si necajit, decat trairea unei astfel de camaraderii,ce este astfel patrunsa de esenta unei cu totul altei densitati sufletesti, aplicata in practica vietii prin respectarea stricta a tuturor perceptelor evanghelice si a caror urma va ramane astfel pururea eterna?

Astfel, raman incerdintat de faptul ca investirea capitalului sufletesc merita si se justifica cel mai pertinent folosind formula de grup, ca fiind cea mai dinamica, ce permite astfel atingerea celor doua obiective majore fata de care omul este dator sa le lucreze in aceasta viata: Dragostea fata de Dumnezeu, prin Biserica, si dragostea fata de aproapele,  prin grup.

Cu multa dragoste,  doresc sa va urez spor in recrutarea celor mai bune si mai nobile caractere de romani !

Dan Radovici

Cauzele crizei actuale

Prin aceasta pasivitate a intregii societati nu cumva savarsim un mare pacat?

In pacatul pasivitatii se cade deseori din lipsa preocuparilor spirituale temeinice, fiindca Dumnezeu e absolut, nu e relativ !

Prin acest articol propun o analiza a cauzelor crizei actuale. Cui datoram de fapt aceasta depreciere continua a calităţii vieţii noastre zilnice? Or mai exista in noi acele resurse pentru a putea stopa acest fenomen? Traiesc cu impresia ca totul a devenit atat de dramatic si de relativ de cand noi,romanii, am inceput sa renuntam incet incet la demnitate si la o adevarata tinuta morala.Aceste timpuri vitrege vin peste noi oarecum,ca o consecinta naturala a atator compromisuri acceptate de noi intr-un mod mai mult decat tacit .Nu, nu aceasta este firea romanului cea normala, cea plamadita din indelungatele-i radacini crestine!Ne-am indepartat de la calea dreapta dandu-ne acordul la acest mare compromis.

Ma preocupa cateva intrebari:

• In ce şanse de continuitate şi integritate mai putem spera ca neam, în actualul context de criză?
• Lipsa oricarui fel de iniţiativa in vederea unei redresari,nu va produce,cat de curand,niste efecte catastrofale pentru noi toti?
• Care ar fi obligatiile noastre imediate si in ce măsură o implicare, ar putea schimba soarta lucrurilor?

Incerc pentru inceput sa supun atentiei cauzele de ordin spiritual, ca prioritare.

Ca un prim obiectiv necesar unei redresari, propun: redobândirea demnitatatii.Cum? In primul rand trebuie facut acel efort personal prin care trebuie legata punga la gura, de acolo de unde ne vin toate informatiile naucitoare , prin care asimilam toate smintelile venite de la cei ce conduc lumea spre acest declin.

In al doilea rand ,facand numai aceea ce presupune marturisirea Adevarului si recunoasterea greselilor . Aici cred ca e cheia de rezolvare a acestor grave probleme.

Consecinte previzibile

Experimentand astfel toate pacatele la moda, ni s-a alterat treptat firea si vointa fata de obligatia majora de a reactiona impotriva minciunii si a tradarii interesului national. Prin aceasta practica se pierd acele resorturi de putere spirituala necesare redresarii. O caracteristica actuala a constiintei majoritatii arata ca ,cei mai multi romani prefera sa stea cat mai retrasi,cat mai discreti, in asa fel incat, daca s-ar putea, sa nu deranjeze pe nimeni!Am ajuns cu totii niste atrofiati buni numai de aratat cu degetul! Nu ma mai pot regasi in aceasta noua fizionomie stalcita!Din pacate, toate clasele sociale din Romania au ajuns sa fie afectate de aceasta cumplita boala !Oare nimeni nu mai reactioneaza?Timpul de viata al unui organism paralizat stim ca nu poate fi de lunga durata si ca acesta ar putea muri oricand. Calcand in continuare numai din groapa in groapa, sansele sa mai putem iesi din aceasta intepeneala devin aproape minime!Vom fi raspunzatori!

Sa nu abdicam de la destinul nostru!

Faptul ca ne-am nascut aici inseamna ca, prin voia lui Dumnezeu, ne-a fost incredintat spre pastrare intregul patrimoniu genetic, platit cu pretul atator generatii, care au luptat si s-au jertfit (faptele le sunt mentionate in fibrele istoriei nationale).Si pe Dumnezeu nu putem sa-L marturisim altfel decat ca romani ,in neamul in care ne-am nascut cu aceasta datorie, in masura in care o sa ne mai putem bucura de el ca o entitate . Sansa unei salvari presupune si din partea noastra, a tuturor, aceeasi angajare spre sudarea unei solidaritati , pentru a putea asigura acea continuitate necesara unei circulatii normale a tuturor valorilor noastre nationale intr-o forma cat mai intacta si nealterata.In felul acesta ne prezentam noi ca veriga de legatura in fata acestui greu examen al supravietuirii?

Continuitatea neamului, in intalegerea de pastarea lui in actuala configuratie (si, mai degraba, revenirea la ceea ce a fost in vremurile de marire), a devenit de neconceput fara o prezenta obligatorie si o angajare in aceasta lupta ,dar nu ca spectatori ,ci ca traitor si implinitori ai Legii!Adevarul regretabil este ca, si noi, si cei dinaintea noastra ,suntem vinovati fiindca ne-am lasat dusi de nas si calcati in picioare.Din aceste considerente , tot ceea ce am pierdut pana acum a fost numai prin abandon,tradarea idealurilor romanesti si dezertare.Astfel,ca o consecinta absolut naturala a neglijentei ,soarta noastra a incaput pe mana unor serii consecutive de politicieni tradatori,cioclii de serviciu, selectati din categoria celor mai corupte si mai imorale elemente infiltrate prin partide, al caror ideal se rezuma numai realizarea cat mai rapida strict a interesului lor personal,calcand in picioare toate celelalte valori.Acesti sacali care nu se inchina decat banului, n-au ezitat o secunda sa faca instinctiv ceea ce stiu mai bine : sa prade si sa vanda totul aceluia care va fi interesat. Si tot astfel s-au gasit evreii care sa cumpere tara intraga pe un pret de nimic.Cele ce ni se intampla acum,trebuiesc acceptate ca pe o pedeapsa administrata noua ca sanctiune divina, fiindca am neglijat nescuzabil, atat indatoririle crestine cat si treburile cetăţii!Asta e intotdeauna soarta neglijentilor: din naivitate,cad in robie ! Cate neamuri, care au renuntat sa lupte, nu au cazut in aceasta capcana si au disparut?Sa fi venit acum si randul nostru de nu mai vrem sa iesim onorabil din aceasta capcana?Pai, sa incercam sa nu mai tradam si in continuare!

Putem noi sa mai sustinem faptul ca, pana acum am trait ca niste oameni responsabili, care s-au achitat onorabil de raspunderile ce le aveau, fata de imperativele crestine pastrate de stramosii nostri cu pretul vietii?

Cele mai vizate cauze: cele de ordin personal !

Imi permit sa afirm faptul ca,noi suntem de fapt purtatorii acestui mare dezechilibru prin care ne-am si pricopsit cu aceasta neputinta sufleteasca , devenita acum neliniste si stress la nivelul constiintei colective!Sunteti de acord ca ,de fapt suntem prinsi si imobilizati in capcana propriilor patimi,pe care le-am lasat sa creasca asa de mari, ca ne fac umbra, ca buruienile peste rasadurile bune ! Incercam sa ne curatim si sa nu mai tradam Legea?Adica pe Dumnezeu si pe aproapele ,in aceeasi masura.Legea e cuprinsa in enuntul si prin implinirea acestor doua porunci.”Cele ce veti ierta oamenilor, si Dumnezeu va va ierta voua, iar in cele ce nu veti ierta ,nici Dumnezeu nu va va ierta voua”fiindca daca nu vom ierta sincer sau vom spune acea anormalitate ca, “te iert dar nu te uit”, oricand se vor reactiva acele fiare ascunse in sufletul nostru, cu care punem la zid mereu pe aproapele nostru.

Prin constanta practicarii acestor indeletniciri rele ne ”bucuram” acum de actualitatea inevitabila a sanctiunilor acestor practici, cu acea forta de indeplinire a unui contract pe care, daca l-ai semnat constient, nu îi mai poti ocoli efectele dupa bunul tau plac!Induse discret in vointa noastra,avem dovada ca am semnat cu totii contractele cu “dia volos”(gr. cel ce separa), care acum, pe buna dreptate, ne intreaba: “Unde ai vrea sa pleci, prietene, doar ai subscris de buna voie la oferta mea, implinind legea mea , prin care ai si tradat-o pe cealalta ; si… vrei acum sa ma parasesti?!?Mie mi-ai dat tot ce ti-am cerut pana acum !Cu vechimea asta in colaborarea noastra, de unde crezi ca vei mai gasi acea vigoare prin care sa mai scapi din ghearele mele, cand tu la mine semnezi zilnic condica?”

Si totusi ,cat mai vegetam in viata asta , Dumnezeu ne ajuta sa ne revenim, daca vom reasculta de El! Este obligatoriu insa sa ne recunoastem sincer greselile!Sa credem ca, inca nu e totul pierdut, in ciuda groaznicelor evidente.

“Lasa ca merge si asa” ne-am obisnuit mereu sa zicem . Uite ca… nu prea mai merge!Nimeni nu are mila in fata unei asemenea neglijente: nici Dumnezeu! Asa cum am acceptat, in mod ingalat, prin consimtamant tacit, intrarea tuturor patimilor in noi si in societate ,prin care s-a murdarit tot, tot astfel va trebui sa ne dam,la fel de liber, acelasi consimtamant , prin care sa aratam ca vrem sa ne constituim ca unitate si sa ne si curatim.Trebuie insa bine legat acest consimtamant, de data asta, unindu-ne vointa cu vointa, om cu om, caramida cu caramida, ca sa putem forma acel dig necesar , acea unitate omogena si stabila in pareri, fundamentata insa pe credinta, ca noua temelie. Nu e nimnc inovativ, ci sa o facem ca niste oameni intorsi catre adevaratele izvoare ale vietii: virtutiile crestine , singurele noastre garantii valabile ale invierii noastre, ale unei noi vieti traita cu grija si curat .

Sa cerem mila lui Dumnezeu,este de datoria fiecaruia ce impartaseste aceasta durere, plecand obligatoriu genunchii cu pocainta!In ce conditii se poate infaptui asa ceva, cum ,si de catre cine ,ca sa rodeasca asemenea lucrare?Trebuie retrezita acea instanta vie si neadormita a constiintei fiecaruia dintre noi, care sa stea de veghe, curata si morala !

***

Incercand o explicatie mai clara, spunem ca, si noi impartasim aceeasi experienta ca si altadata Adam – omul cel vechi ,cel neascultator de Dumnezeu si ademenit de diavol,prin care a intrat pacatul in lume, si prin acesta moartea,tot astfel am cazut si noi, urmandu-i exemplu tot prin neascultare.Deasemenea,stim ca prin Hristos – modelul omului cel nou, cel deplin ascultator de Dumnezeu – fiecare om credincios si ascultător, va beneficia de toate garantiile si promisiunile divine!De cele mai multe ori Hristos i-a mustrat pe apostoli pentru necredinta si ,in ciuda evidentei tuturor minunilor la care au fost martori, ei tot L-au parasit!Si noi facem astazi la fel.

Lumea va putea fi restaurata oricand pe acest nou fundament, chiar si in timpurile astea vitrege ,in care aproape toti am dat uitarii datoria pastrarii unei credinte curate .Prin crestinism Dumnezeu a salvat omenirea de la distrugere si a recreat-o din nou,aratand noua temelie a lumii,cea prin care ni se garanteaza viata vesnica .Numai pentru crestini Dumnezeu mai ingaduie si mai tine inca pamantul acesta pacatos care si-a intors fata de la El. Iar astazi,si noi, mult incercatii romani, aratam atata dispret,atata uitare ,atata neglijenta fata de ceea ce avem datoria sa pastram ca sacru.Prin ceea ce se intampla cu noi astazi, ne-o meritam pe deplin!

Fiindca, daca nu vom iubi pe aproapele, asa cum ni se cere: nu vom putea realiza nimic! E un mare adevar aici! Cine nu iubeste , nu respecta nici legile vietii si coboara sub limitele existentei pe care le garanteaza aceste legi, iar daca afectul nu mai functioneaza, totul se usuca, stiind ca: din iubire a facut Dumnezeu lumea aceasta! Deci, spunem ca: fara dovada iubirii, ajungem sa fim cumva pe dos scopului vietii,adica ne deturnam de la principala axa a sufletului.Consecinta acestei lipse este in final, moartea. Intai a spiritului, apoi a restului.

Ce-o insemna de fapt dragostea de aproape? Nu cumva: sa-l ierti, sa-l rabzi pe cel de langa tine, cu bune si cu rele, fara sa-l osandesti si te razbuni de capul tau daca acesta ti-a gresit?Sa pleci urechea la nevoile si grijile lui, să-i preiei discret povara greutatilor sub care-l vezi ca se afunda,sa-l ajuti dupa permanentul exemplu divin in raport cu oamenii, care incontinuu ratacesc si se razvratesc?Sa ne amintim exemplul samariteanului milostiv.

Sa nu indraznim sa acuzam pe nimeni altcineva de starea de dezastru general al momentului actual, inainte de a incepe intai cu noi insine, cu barna din ochiul nostru!

Cum s-ar porni acest fenomen ?

Trebuie instaurat dintr-u inceput si pastrat acel accord de armonie, bazat pe o incredere reciproca, facuta cu o inima buna.Asta este semnul drumului cel bun!” Unde sunteti doi sau mai multi in numele Meu, sunt si Eu intre voi!” Aceasta este examenul unei mari taine, pe care trebuie sa-l dam si sa-l luam!

Relatiile intre noi trebuie sa fie la fel de calde si de sincere tot asa ca relatiile din mijlocul familiei unde, daca apar neintelegeri, si suntem ispititi in a nu ceda , se creeaza o tensiune care, la un moment dat, nu mai ofera nici o perspectiva de mers mai departe, fara o impacare, fara o iertare intelegatoare si fara restabilirea armoniei – căci şi relatiile din familie nu pot avea continuitate decat tot respectand armonia legilor lui Hristos!

Din start vor trebui demontate orice fel de tentative de justificare a oricarei forme de interes personal- principala cauza a dezbinarilor. Aceasta armonie va trebui inscaunata si declarata unanim ca: suverana!

Indraznesc sa intreb: De ce nu mai au astazi deloc putere crestinii sa formeze o unitate?

Lui Hristos stim ca I s-a dat toata puterea in Cer si pe Pamant, asupra vietii si a mortii! Sa cautam si sa vedem unde, sau pe cine mai gasim printre noi pe cineva cu adevarat vrednic sa mai primeasca integral darurile divine?

Acesta si este unul dintre scopurile majore ale dusmanilor: să rămânem cât mai zăpăciţi şi mai dezbinaţi sub atacul bombardamentelor mediatice, susţinute la foc continuu prin toate metodele! Suntem deocamdata sub incidenţa formulei de conducere demonice dividere et impera, prin care ne este intretinuta aceasta stare de vid de voinţă, cauza panicii şi deznădejdei maselor.

Eterna Putere a Ortodoxiei

Prin faptul ca ne-am născut ortodocşi, suntem datori să aprofundam,dar nu asa relativ ca pana acum,ci cu acea intensitate si exigenta ceruta noua imperativ.Orice defect al omului se poate repara prin recunoasterea libera si neconditionata a greselilor, adica prin pocainta. Stim ca primul om invitat in Rai a fost talharul de pe cruce ,care, in ultimul moment s-a pocait recunoscandu-si greselile si care L-a recunoscut pe Hristos a fi Dumnezeu,osandit fara de vina.Nu este in putinta nimanui sa scape din dependenta de la aceste obiceiuri rele daca nu va deschide de bunavoie poarta Sfintelor Taine.Numai printr-o curata spovedanie poate omul scapa, deoarece preotul a primit acele puteri prin care ni se iarta vina,puteri chiar mai mari decat ale ingerilor:”pe cele pe care le veti lega pe pamant ,legate vor fi si in ceruri , iar pe cale pe care le veti dezlega ,dezlegate vor fi si in ceruri! “Expilcatia acestor taine nu poate fi cuprinsa in ratiuni sau in explicatii omenesti, fiindca apartin de o legislatie divina.Impilinirea cu succes a scopului acestei scurte vieti va ramane dobandirea, prin curatenie, a “Acelui Duh carele pe toate le plineste!”.

Cum ar trebui sa ne responsabilizam?

Adresez acest apel tuturor celor care au dorinta de a se implica,ca o chemare la constituirea aceastei unitati! Toti avem obligaţia, la modul imperativ, de a ne implica, de a pune umărul pentru a găsi, nu numai o rezolvare, cat o recuperare a ceea ce mai e bun printre noi! Fiecare trebuie să participe cu soluţii în jurul acestei probleme dupa puterea, talentul si capacitatea sa de dragoste.Sa ne dam unul altuia ce ni se cere.

Nu avem pretenţia că unul singur s-ar putea lupta cu toate si nici n-ar fi de imaginat, însă din fiecare dintre noi s-ar putea ridica un luptator ,ca un pilon, care sa poarte cu vrednicie acasta grea sarcina!

Rezolvarea nu poate veni decât incepand cu o iniţiativă tesuta, cum spuneam, bucata cu bucata,de la om la om, reparand şi corectând cu atentie actualele defecţiuni, insa de acest dar nu vor beneficia decat aceia luminati prin forta credintei.

Nu e deloc uşor de realizat, dar nici imposibil! Printr-o implicare responsabilă,din această baltă a societatii romanesti actuale, vom reuşi să o transformăm, în scurt timp,cu bunăvoinţă, intr-o cât de mică grădină a noastră, curată , inflorita şi îngrijită.Trebuie insa data o mare valoare fiecarei relatii in parte, creandu-se o solidaritate trainica.Nu avem dreptul sa-l gonim, dandu-i branci aproapelui nostrum, condamnandu-l ca nu e bun, inainte de a-i evalua cum se cuvine fidelitatea, caci altfel tot tradare se cheama ca facem.Speram ca fructele faptelor bune nu vor intazia sa apara la timp!Vom putea reusi doar aratand măsura credintei noastre!

Dan Radovici